Scrisoarea unui cadru didactic catre parintii din Romania

Scrisoarea unui cadru didactic catre parintii din Romania

Scrisoarea unui cadru didactic catre parintii din Romania

Nu doresc să vă obosesc printr-o retorică sterilă şi lipsită de sens, dar trebuie să dau glas adevărului nerostit sau declarat parţial datorită comunicării deficitare din România.

De 20 de ani trăim în această ţară adevărate drame în familie, în şcoală şi în societate, fără a face nimic pentru binele acestor oameni. Presa şi televiziunea, lipsite de orice scrupule, ştiu doar să arate cu degetul şi să acuze pe unul, ori pe altul, pentru a-şi umple buzunarele, înregistrând un rating ridicat, prin acele transmisiuni sau reportaje fierbinţi.

Nu vă alăturaţi lor în campania anti-învăţământ pe care o desfăşoară de ani buni pe micile ecrane sau în paginile ziarelor! La mijloc sunt interese meschine şi scenarii politice.

Când am intrat în sistem, în urmă cu 14 ani, eram nerăbdătoare să le transmit elevilor mei tot ceea ce dobândisem în anii de studiu, visam să le modelez conştiinţa şi să am mulţumirea că am contribuit la devenirea şi formarea lor, însă treptat am înţeles că dascălii au ajuns bătaia de joc a politicienilor acestei ţări, care-i sfidează depreciindu-le munca printr-un salariu de nimic, care-i jignesc, permiţându-şi să voteze o lege salarială pe care apoi se răzgândesc să o mai aplice, mizând pe faptul că profesorii au bunul-simţ de a nu boicota examenele sau de a nu ieşi în stradă.

De aici şi până la a deveni bătaia de joc a părinţilor sau a propriilor noştri elevi nu mai este decât un pas, devreme ce unii ne râd în faţă şi ne spun ironic că munca noastră va ajunge să fie evaluată şi plătită de comunitatea locală în mod diferenţiat, în funcţie de rezultate…

Stimaţi părinţi, nu le faceţi jocul domnilor politicieni, ci fiţi alături de noi pentru binele copiilor dumneavoastră! Suntem singurii din ţara asta, cărora chiar ne pasă de viitorul acestor tineri.

Nici nu vă imaginaţi ce este în sufletul unui dascăl când intră, la prima oră, în clasă şi întâlneşte privirile candide ale învăţăceilor săi, când citeşte în ochii lor sclipiri de inteligenţă sau nedumeriri nerostite, ori atunci când îi vede trişti şi abătuţi.

Fie că vrem, fie că nu, între profesor şi elevii săi se creează punţi sufleteşti foarte solide, care rezistă uneori toată viaţa, şi face ca dascălul să se bucure de orice succes sau de orice eşec al acestora.

Nu vă grăbiţi să faceţi aprecieri la adresa unuia sau a altuia dintre noi, pentru că nu ştiţi ce efort presupune această profesie şi câtă capacitate de dăruire este investită în procesul de învăţare!

Nu ne dispreţuiţi munca, nu aveţi niciun drept, chiar dacă ne sunteţi superiori financiar! Într-adevăr nu avem bani, dar deţinem ceea ce majorităţii dumneavoastră vă lipseşte: tactul şi răbdarea necesare apropierii de sufletele copiilor şi măiestria de a-i ajuta să se dezvolte intelectual şi psiho-social. Mulţi dintre ei suferă şi aleargă în braţele noastre cu problemele lor, pentru că părinţii nu mai au timp să-i mai asculte… Sunt copleşiţi de griji şi de preocupări materiale.

Nu pierdeţi contactul cu şcoala! Participaţi fără jenă la şedinţele cu părinţii sau la consultaţiile organizate de diriginţi sau de învăţători, pentru că numai astfel vă veţi putea cunoaşte bine copilul şi îl veţi putea ajuta să se realizeze. Mulţi dintre dumneavoastră sunteţi surprinşi sau deranjaţi de modul cum se comportă printre cei de vârsta lui sau în relaţiile cu profesorii. Copiii au şi ei frământările, aspiraţiile sau nevoile lor, în funcţie de particularităţile specifice fiecărui nivel de vârstă, trebuie doar să doriţi să le cunoaşteţi lumea aceea pe care şi-o construiesc din tot ceea ce trăiesc zilnic sau îşi doresc în viaţă.

Învăţaţi-i să respecte tot ce este frumos şi adevărat, să preţuiască oamenii din jurul lor şi mai ales pe cei care-i îndrumă! Oferiţi-le iubire şi înţelegere, iar atunci când greşesc, exprimaţi-vă nemulţumirea printr-o exigenţă moderată. Evitaţi violenţa, nu este o soluţie! Ba mai mult decât atât îi veţi transforma în nişte fiinţe frustrate, incapabile să mai comunice altfel, decât prin legea pumnului şi a teroarei, îngrozindu-şi colegii şi chiar profesorii.

V-aţi gândit vreodată, că aţi putea veni de la serviciu jigniţi sau bătuţi de cei pe care trebuie să-i coordonaţi (de inferiorii dvs.) şi că la aceasta s-ar mai putea adăuga toanele sau acuzaţiile nefondate ale şefilor? Astfel de drame trăiesc astăzi mulţi profesori în România, care primesc, în loc de mulţumire, ironie, batjocură şi chiar agresiune fizică din partea propriilor elevi.

Aveţi certitudinea că asemenea unuia dintre aceşti tineri, pe care ştiu sigur că acum îi detestaţi în gând, nu ar putea deveni, peste ani, chiar copilul dumneavoastră? Nu credeţi că este posibil?!… Cu siguranţă că nimeni nu-şi doreşte… Dar pentru aceasta trebuie să-l învăţaţi să respecte şcoala şi să trateze cu mai multă seriozitate învăţătura, pentru că altfel ghinionul de a avea un anturaj rău, în noua clasă de liceu, îi poate fi fatal pentru tot restul vieţii.

Luaţi-i din faţa calculatorului şi a televizorului, pentru că altfel riscaţi să aveţi nişte copii obezi şi chiar bolnavi psihic! Vorbiţi-le despre vacanţele copilăriei noastre, despre genunchii juliţi la meciurile de fotbal sau despre înţepăturile de viespi primite în timpul completării insectarului, despre drumurile spre bibliotecă parcurse cu grupul de prieteni sau despre drumeţiile organizate cu clasa, ori despre atâtea altele care ne încântau copilăria şi ne făceau fericiţi.

Orientaţi-vă copiii spre studiu! Puneţi-le în mână cărţi şi învăţaţi-i să iubească lectura! Nu-i mai înjuraţi pe profesori pentru lista de lecturi suplimentare sau pentru temele de vacanţă, căci numai din operele marilor gânditori ai umanităţii vor învăţa să deosebească binele de rău, îşi vor forma principii de viaţă şi vor deveni capabili să conducă acestă ţară spre civilizaţia şi bunăstarea pe care ni le dorim cu toţii. Nu vom putea învinge corupţia şi incapacitatea cu care suntem prostiţi de mai marii noştri, dacă împreună nu vom forma o generaţie de tineri competenţi şi morali.

Nu vă mai resemnaţi că astea sunt timpurile pe care le trăim şi că nimic nu se mai poate schimba! Ba da. Stă în puterea noastră şi în dorinţa dumneavoastră de a le fi alături acestor copii şi de a salva generaţia lor de la dezastrul spre care sunt împinşi de corupţia şi imoralitatea din societate.

Nu vă amăgiţi cu prezentul, haideţi să salvăm viitorul!

Steluţa Şerbănoiu (Buzău)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *