Mistica elementelor primordiale

Mistica elementelor primordiale

Dincolo de evidenta importanţă a celor patru substanţe esenţiale în tot Universul, apa, focul, pământul şi aerul sunt imaginea reală şi metafizică a materiei eterice,din care au răsărit toate cele care există astăzi. Indiferent în ce ordine le-am trata, îmbinându-le, formează un tot indestructibil, fără de care fiinţele n-ar putea trăi, ori ar trăi la un alt nivel, lipsindu-se de palpabil şi vizibil.

Despre apă ştim că reprezintă un element feminin, dacă îl putem numi astfel, întrucât din ea se naşte orice formă de viaţă şi tot ea o poate distruge. Puterea ei magică rezidă în faptul că purifică, redă vitalitatea şi chiar viaţa însăşi, dacă ne gândim că în creştinism este utilizată în sfinţirea locurilor, a sufletului, la botez, când omul devine întreg, acordându-i-se şansa se a se desăvârşi spiritual de-a lungul vieţii. În mitologie, apa vie este considerată izvorul vieţii, cea care poate readuce suflarea celui plecat în umbra morţii. Expresia Apa Sâmbetei se referă la zădărnicia lucrurilor, inutilitatea a tot ceea ce întreprinde cineva, întrucât dispare ca şi cum n-ar fi fost. Apa e binefăcătoare, indispensabilă, ea putând fi utilizată şi în scopul învăluirii în mister a numeroase forme de viaţă încă necunoscute până acum. Forţa imensă a apei e cunoscută din vechime, oamenii temându-se de ea, venerând-o, ca pe o zeitate de care au în permanenţă nevoie.

Focul se înfricoşează la vederea apei, inimacul suprem, dar devine tiran atunci când stăpâneşte pământul şi îşi ridică văpaia distrugătoare în aer. Focul care nu arde e cunoscut în Vechiul Testament ca fiind rugul aprins în faţa lui Moise, Dumnezeu însuşi, cel care deţine misterul creaţiei şi, în înţelepciunea-i divină, îşi revarsă harul asupra întregii făpturi. Focul pasiunii se limitează la carnal, la nivelul cel mai de jos al dimensiunii umane, însă poate fi văzut ca o treaptă în evoluţia spirituală (asta pentru cei care percep corect devenirea spirituală). Dar focul e folosit în ritualuri de purificare trupească, în vrăjitorie, în sacrificii umane, aşa cum existau în timpurile primordiale, considerându-se că prin foc totul devine curat, asemenea aurului, care nu-şi pierde proprietăţile, dimpotrivă, renaşte, devenind mai strălucitor şi atractiv.

Din pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, răsună poruncitor cuvintele divinităţii, sintetizând creaţia şi moartea. Pământul (Geea), elementul feminin din care tot ce mişcă există, şi tot ce dispare, se duce iar şi iar, aici, readucându-l la viaţă, într-o continuă ciclicitate, până la o reînnoire spirituală, când totul va deveni un pământ şi un cer nou. Pământul e materia vie, cel care deţine secretele nemuririi, e adăpostul a numeroase civilizaţii şi fundamentul pe care s-au clădit formele existente. E asemenea zeului Atlas, a celui care ţinea pe umerii imenşi întreaga greutate a Universului, fără a se clătina, fiindcă aceasta îi era menirea. Din mâinile pricepute ale creatorului, lutul prinde viaţă, iar formele obţinute, banale sau abstracte, reprezintă esenţa cunoaşterii, firul de nezdruncinat al minunilor ştiute şi neştiute.

Aerul (văzduhul), principiul masculin al integralităţii, al spiritualizării şi al transcedentalului, nu poate fi cunoscut decât printr-un simţ deosebit, pe care nu-l deţine oricine. Îl respirăm, nu putem trăi fără el, dar nu-l respectăm cum se cuvine. Această formă diformă şi fără formă reprezintă poarta de trecere către infinit, vama căreia trebuie să-i cedezi pământescul, altfel rămâi tot jos, în nimicul involutiv şi absent. Aşa cum pe pământ trăiesc şi convieţuiesc nenumărate fiinţe, tot aşa, în văzduh îşi poartă invizibilitatea alte creaturi pe care unii dintre noi le simt sau le văd cu ochii minţii. Dintre toate cele patru, acesta este superior, se află pe treapta cea mai înaltă a Cosmosului sau cum vrem să numim infinitatea spaţiului şi a timpului. De aceea, încă ne mai simţim atraşi de farmecul dintre cer şi pământ, de lumini enigmatice, de zboruri anonime şi secrete, de îngerii care transcend lumea fizică, rămânând fideli celei spirituale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *