Despre sistemul de valori

Despre sistemul de valori

Conţinuturile pline de idei, şcoala, experienţa de zi cu zi, cultura aplicată, informaţia ca noţiune generală, toate acestea converg într-o direcţie ce tine să se suprapună perfect peste conceptul devenit acum titlu. A fi valoros este mai mult decât un standard, este o direcţie pe care individul ca produs al societăţii moderne trebuie să o urmeze. Valoros este un termen greu de etichetat atunci când aceeaşi societate modernă în care trăim se identifică printr-o sumedenie de sisteme, menite să valorizeze, să canalizeze individul dornic să acceadă spre performanţă.

Istoria ne este martoră că vizavi de valoare, fiecare etapă parcursă a avut rolul ei, uneori rol determinant în formarea unor praguri, fără de care nu s-ar fi vorbit acum de autocunoaştere, autoperfecţionare, de stabilirea diferenţei dintre valoare şi non valoare. Sistemul de valori, mă refer la cel singular, particular, ne-a ghidat de la naştere, către ceea ce suntem în prezent. Este evident că acesta se schimbă pe parcursul vieţii, capătă acele valenţe potrivit propriilor aspiraţii de cunoaştere, în perfectă legătură cu mediul în care ne organizăm viaţa. Dacă privim în timp, cu atenţie şi spirit critic, este imposibil să nu distingem faptul că vizavi de acest aspect, valorile faţă de care ne-am ghidat, ni le-am transformat în repere şi s-au schimbat de mai multe ori, devenind de la o etapă la alta mai complexe, mai tentante şi, de ce să nu o spun, mai evidente întru dobândirea pe bună dreptate a termenului.

Cât de eficiente ne sunt sistemele de valori? Ce criterii stau la baza analizei dintre ele? Cum le putem combina pentru a ne atinge scopurile? Sunt doar câteva întrebări ce pot genera munţi de răspunsuri, unele dintre ele atât de complexe, încât ne-ar trebui să ne dedicăm întreaga viaţă studiindu-le în profunzimea lor. Pe de altă parte, societatea în care trăim, prin progresele tehnice, evidente, palpabile, ne oblică să identificăm noi oportunităţi ale cunoaşterii. Este ştiut faptul că la nivel planetar cele două mari forme de comunicare sunt telepatia şi internetul. Dacă prin formă ţine de mediul subtil, internetul – deşi actualmente se găseşte într-o fază incipientă – tinde să acapareze toate domeniile de activitate, impunându-şi totodată propriile standarde, în speţă propriile sisteme de valori.

Pentru a înlesni legătura dintre sistemul de valori şi internet, voi lua un exemplu simplu, la îndemână. Toată lumea ştie că atunci când doreşti să cauţi o informaţie, cel mai la îndemână îţi sunt site-urile dedicate, numite pe drept cuvânt „motoare de căutare”, să zicem Google, în cazul nostru. Pentru a se raporta la sistemul nostru de valori, el trebuie să decodifice în timp record o cantitate enormă de informaţie, de aşa natură ca rezultatul să se apropie de scop. Google va considera relevantă pagina nu cea cu cele mai multe accesări raportate la extensia termenului sau expresiei postate în bara de căutare, ci acea pagină care a fost „povestită”, adică pagina pe care alte persoane au considerat-o relevantă în căutări similare. Vor fi astfel afişate, în ordine descrescătoare, cele mai „citate” site-uri, şi nu cele mai căutate. Citarea are loc prin postări paralele, prin expedieri de linkuri spre paginile respective.

Raportându-ne la sistemul de valori constatăm că această metodă de căutare nu este una tocmai facilă, din cauza subiectivismului. Nu este neapărat de bun augur faptul că majoritatea au accesat un site, că susţin la urma urmei o anumită părere şi că acea idee este una bună, adevărată. Dar internetul presupune comunicare, adică tocmai interacţiunea dintre sistemele de valori ale fiecărui individ în parte. În mod automat apare influenţa de la cei care consideră că ceea ce este postat este important, frumos, adevărat pentru ei, chiar dacă lucrurile nu stau chiar aşa. Influenţa recomandării circulă în ambele sensuri: recomandăm şi suntem recomandaţi. Ne place ceva, impunem argumentele către acea direcţie şi în felul acesta devenim credibili.

La nivel mai mare, să zicem de ordin politic, valoarea capătă caracter de masă. Din acest punct de vedere merită amintite cele două mari sistemele de valori occidentale, fundamentale: anglo-saxon, caracterizat prin pragmatism şi eficienţă dusă până în pragul expresiei de „viaţă în stil american” şi sistemul francofon, bazat pe umanism, pe ponderat şi toleranţă. Conceptul de viaţă anglo-saxon este cel care de multe ori impune democraţia prin forţă, aceasta este şi explicaţia de altfel prin care observăm că nu există punct nevralgic pe planetă, din punct de vedere militar, fără să nu fie implicată armata americană şi/sau britanică. concepţia pragmatică direcţionează întreaga atenţie în sfera profitului, viaţa socială nefiind decât o copie la scară mai mică a vieţii economice, întreg ciclul vieţii nefiind raportat la altceva decât la aspectele câştigului imediat. Desigur, o astfel de filosofie de viaţă generează inechitate, injustiţie socială şi totuşi, acest tip de cinism conferă drum sigur către progres.

În contrapondere, sistemul de valori francofon aduce în discuţie problema lumii a treia, pune la aceeaşi masă a tratativelor pe toţi conducătorii de stat, pentru a contracara tendinţele hegemoniste ale Statelor Unite şi a obţine o şi mai mare diversitate culturală. Un gest similar a făcut Franţa şi când a decis ca Bucureştiul să fie gazda sommit-ului NATO de acum câţiva ani, insistând pe o ţară care chiar dacă nu mai este francofonă decât cu numele, dar măcar să diminueze expansiunea anglo-saxonă din Europa de Est.

Din acest exemplu se distinge foarte clar că ierarhia valorilor şi interacţiunea conferă sistemului caracterul distinct. Materialismul este combătut, în acelaşi timp nu există lume numai pentru bogaţi sau numai pentru săraci, vorbim de egalitate şi echitate, dar nu există sistem de valori, decât la modul utopic care în plan aplicativ să le exemplifice la modul propriu. Toate aceste macrosisteme induc şi se regăsesc în proporţii diferite în conceptele personale, în inventarul de valori individuale, iar interacţiunea cu ceilalţi membri ai comunităţii, ai societăţii, duce în mod cert la completarea sistemului individual, prin împrumuturile benefice, prin acele împrumuturi apte de a ne atinge propriile năzuinţe.

Am adus în centrul atenţiei acest concept pentru că de multe ori schimbările, trecerile de la un sistem de valori la altul, creează vid, sau induce starea de saturaţie, motiv pentru care standardele scad, ceea ce duce în mod sigur la regres. Contextul social-politic al zilelor noastre este indubitabil un astfel de exemplu negativ, în care tinerii sunt lipsiţi de exemple pozitive pe care să le urmeze, iar sistemele de valori, mai mici şi mai mare se contrazic în idei, se combat, generând instabilitate şi dezbinare. În acest fel apare conflictul social şi de aici şi până la anularea valorilor autentice şi înlocuirea falsităţi nu e decât un singur pas.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *