Simplitate si frumusete

Simplitate si frumusete

Simplitate si frumusete

Afirmaţia că nu se poate numi artă decât ceea ce e specific omenesc e un adevăr la fel de comun ca şi acela că talentului nu-i rezistă niciun subiect, în timp ce mediocritatea distruge cea mai generoasă problematică.

Martor semnificativ al timpului nostru, scriitorul exprimă realul prin participare. Modul uman de existenţă este recreat astfel din aparenţele sale momentane, din expresiile efemere, realitatea nefiind eu-l singular, ci o cuprindere infinită de elemente.

Timpul… ce noţiune abstractă şi totuşi atât de des folosită… Da, nu avem timp să admirăm frumosul, să simţim parfumul florilor sau să gustăm din roua iubirii. De ce? Oare de teama că cel ce stăpâneşte timpul poate fi stăpânul lumii? Ne e teamă că scriitorul poate fi stăpânul cititorului atunci când acesta se regăseşte ca trăire, în paginile cărţii? Nu ştiu, doar că ajungând la sufletul cititorului, cuvântul capătă o nouă dimensiune.

Totdeauna cuvântul m-a sedus, m-a convins, m-a abandonat.

L-am părăsit, l-am renegat şi iar m-am întors. A pleca în căutarea cuvântului în primăvara asta nebună e un joc, o provocare, o aventură. Ne-am întâlnit în această lună a florilor, pentru a vorbi despre acest om minunat, Violeta Craiu şi despre poezia sa.

A vorbi despre poezie şi poet e poate cel mai greu lucru, nefiind niciodată în deplină siguranţă că ai putut descoperi toate luminile şi umbrele toate acele scânteieri ce farmecă sau toate vibraţiile ce vin de undeva din interioarele frământate îndelung şi ţâşnite apoi – lavă incandescentă – spre lume, calmante sau săgeţi dureroase.

Din astfel de frământări vulcanice par venite versurile Violetei Craiu. Poezia sa vine de demult şi de departe şi poate fi drept răspuns sau o sumă de alte întrebări cu deschidere către lume.

Volumul de faţă, Muze sub aparenţe, ne relevă frământări de-o viaţă, din adolescenţă până la maturitate. Autoarea scrie pentru că îi plac lucrurile dificile şi aceasta este cea mai istovitoare muncă pe care o poate face cu maximă pasiune şi randament, scrie pentru că ea cunoaşte o serie de lucruri şi adevăruri pe care le poate spune mai bine decât unii care le-au trăit. Cărţile rămân fidele, ele n-o iau razna fără rost, ca oamenii. Pentru a nu strica inefabilul poeziei nu ne propunem analize ci doar invităm cititorul ca la ceas de linişte sau de frământări, la ceas de bucurie sau de grijă, să deschidă volumul de faţă, Muze sub aparenţe, convins fiind, că va găsi fie alinări, fie impulsuri, fie răspunsuri.

De aceea ar trebui să ne facem timp să muncim… acesta este preţul succesului.

Să ne facem timp să râdem… este muzica sufletului.

Să ne facem timp să fim prietenoşi… acesta e drumul spre fericire.

Să ne facem timp să citim… este fântâna înţelepciunii.

Să ne facem timp să iubim… este un principiu dumnezeiesc.

Să ne facem timp pentru lucrurile cu adevărat importante şi să ne dedicăm întreaga viaţă urmăririi unui ideal şi autocunoaşterii. Acesta este sensul vieţii, iar dacă nu este, atunci ar trebui să fie. Poezia Violetei Craiu te cucereşte prin simplitate, sinceritate, iubire.

Nu uitaţi e o carte intrată în patrimoniul literaturii, dar e o carte de citit, o carte care se citeşte, o carte vie, nu un obiect de muzeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *