Consumul de cultura

Consumul de cultura

Consumul de cultura

Asigurarea unui nivel ridicat de dezvoltare mentală colectivă (ceea ce s-ar putea numi şi inteligenţa unei naţiuni) implică nevoia ca fiecare individ să consume o serie de produse educaţionale, culturale sau de formare profesională (şi nu numai). Dacă se consumă mai multă sau mai puţină cultură în ţara noastră este o întrebare la care mulţi cercetători sau analişti au încercat să ofere un răspuns şi au corelat această problemă cu consumul de carte, consumul de film la cinematograf, participarea la spectacocle de teatru sau operă etc. Desigur că există persoane care sunt preocupate mai mult sau mai puţin să citească o carte sau o producţie literară. Există persoane interesate de producţii artistice de genul pictură, fotografie artistică, operă, balet. De asemenea, sunt şi persoane care nu au un comportament pro-cultură şi care nu au o carte în casă ori care nu au mers niciodată la teatru.

O întrebare pe care ne-o putem pune este: se consumă suficientă cultură la nivelul societăţii astfel încât aceasta să – şi crească nivelul de inteligenţă, şi implicit să formeze indivizi dotaţi intelectual care să contribuie la formarea unei naţiuni deştepte? Absorbţia produselor culturii de către indivizi determină, aşa cum afirma şi D. E. Nedelcu¹, organizarea vieţii sociale căreia îi imprimă o formă distinctă. Consumarea unui produs de calitate implică şi un stil de viaţă ridicat, pe când complacerea în asimilarea de produse subculturale sau apreciate ca fiind de calitate slabă poate determina o situaţie de degenerare a calităţii vieţii, a formării unui individ superficial, sec, lipsit de consistenţă care prin acţiunile sale nu aduce un plus de valoare societăţii.

La o primă analiză am identificat două categorii de indivizi : cei care au nevoie stringentă de produs cultural (de proză, de pictură, de operă, de poezie etc.) – aceştia trăiesc foamea intelectului, intelect pe care trebuie să-l hrănească constat şi căruia trebuie să-i ofere produse din ce în ce mai rafinate, ce nasc o mai mare sensibilitate şi eleganţă intelectuală. Pe de altă parte, există cei care nu sunt preocupaţi să-şi dezvolte mintea şi sufletul prin consum de cultură, conştiinţa lor fiind într-o stare de somnolenţă, hrănindu-se cu producţii de slabă calitate, subculturale, ajungând să se depărteze de ceilalţi şi devenind incapabili de a digera un produs cultural de factură superioară prin simplul fapt că şi-au pierdut exerciţiul minţii. Decalajul dintre primii indivizi şi ceilalţi poate fi atât de mare încât se pot forma două lumi, două culturi diferite.

Tentaţia televizorului, a urmăririi emisiunilor oferite de multitudinea de canale media este recunoscută ca având o largă răspândire. Din ce în ce mai multe persoane consumă exclusiv producţiile televizate, şi din ce în ce mai multe cele de genuri show-uri sau emisiuni de entertainment în detrimentul celor culturale care promovează acţiunile artistice şi comportamentul procultură.

Cauzele consumului limitat de cultură sunt diverse şi se întind de la cele intrinseci individului (căutarea comodităţii cotidiene, a somnolenţei creierului, a abandonului cultural etc.) până la cauze extrinseci, regăsite în argumente economice (cost ridicat pentru achiziţia de produs cultural) sau de marketing cultural (raritatea acestora ori slaba promovare) sau informaţional (lipsa accesului la informaţie referitoare la desfăşurarea evenimentelor culturale).

Per ansamblu, somnul conştiinţei este determinat de consumarea unor produse accesibile, care nu solicită mintea la corelaţii logice şi uneori dezolant de proaste calitativ şi mă refer aici la unele emisiuni televizate care pun accent pe rezultatele unor indivizi pe care în mod normal o societate i-ar respinge (dar care sunt în societatea noastră mult prea mediatizaţi, riscându-se să pară atât de credibil încât devin dezirabili şi invită la imitaţie). O prea slabă promovare a atitudinii pro-cultură (a se vederea raritatea emisiunilor care promovează cartea sau oricare altă producţie culturală şi durata limitată a acestora precum şi orele nepotrivite de difuzare) conduce la o limitare a accesului la informaţii.

Societatea modernă abundă de modele (de exemple) care au atins un nivel ridicat de bunăstare materială fără a fi preocupate de cizelarea culturală. Ca urmare suportăm un limbaj vulgar, neadecvat, o accentuare a importanţei aspectului exterior şi nu a frumuseţii interioare (a ideilor valoroase, a raţionamentelor profunde etc.). Omniprezenţa acestora în mijloacele media au un efect distructiv asupra valorilor sociale. Piaţa produselor materiale abundă de reviste de femei, de can-can-uri, de bârfe şi intrigi (la preţuri accesibile) în opoziţie cu raritatea şi chiar absenţa revistelor de specialitate (de cultură, de sociologie, de educaţie, ştiinţă şi tehnică etc.). Cele din urmă s-au diminuat treptat numeric ca prezenţă la punctele de vânzare, limitându-se, de cele mai multe ori, la formatul electronic.

Un alt factor care a determinat limitarea consumului cultural este legat de asocierea unor manifestări culturale cu campaniile electorale, după cum se arată într-un studiu². Însă simt nevoia să spun că în cadrul acestor manifestări se oferă preponderent muzică şi poate glume, fapt ce nu presupune că individul s-a îmbogăţit cultural. În acest caz el îşi asigură buna dispoziţie, divertismentul şi nu dezvoltarea personală.

Desigur că toate aceste aspecte prezentate mai sus generează un puternic impact în viaţa personală dar şi în planul dinamicii societăţi. Efectele sociale ale consumului limitat de cultură şi complacerea în acest stadiu de amorţire a raţiunii duce la formarea unor indivizi necreativi, a unor indivizi săraci intelectual şi, privit în ansamblu, determină formarea unei naţiuni slabe, care se autolimitează. Indirect zestrea culturală este limitată (să nu uităm că o parte însemnată a informaţiilor despre civilizaţiile anterioare s-au obţinut prin analiza produselor de factură culturală). Un risc major ar fi că are loc conturarea unei scietăţi centrate pe interese materiale, pe neconsiderarea principiilor altruiste, pe accentuarea agresivităţii (cu noile ei forme: economică, manipularea, agresivitatea verbală, presiunea informaţională etc.), adoptarea unor comportamente sociale deviante, consumul exagerat al producţiilor de televiziune. În consecinţă, calitatea vieţii poate suferi o pierdere semnificativă şi poate avea loc o distorsionare a valorilor sociale care stau la baza societăţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *